Cu maestrul faci intiia oara cunostinta la Telecinemateca. E ca o intilnire incognito, usor conspirativa, intre tine, cetitorul clasicului nene Iancu si telespectatorul fidel al modernului si atotprezentului Rica Venturiano. Il vezi, 16 milimetri, old-age movie, pasind adinc pe scena anului 1943... Stringi apoi mina cu el, cindva, intr-o seara furtunoasa a mileniului al treilea, intre doua reprezentatii de efect pe scena Nationalului iesean. “Nu, eu nu mai dau interviuri de mult timp, presa scrie numai magarii”, tuna vocea off-stage a maestrului. Si, apoi, de sub ochelarii patratosi, frantuzesti, o ridicare de sprinceana, semn ca da, conspirativ cu tineretea noastra, usor incognito, accepta. La personajele de o mie de file, adevarul se mai confunda uneori si cu dreptatea, domnule Faulkner... ... [citeste]