IRAF s-a intimplat a doua oara la Timisoara. Ce a fost misto la Misto Festival: cinci zile de muzica balcanica si tiganeasca, de jocuri cu toate focurile, de dansuri tribale, fuste intrandafirate, de filme deocheate si trairi renegate. Un festival intim si pasional. Tu pe unde-ai umblat din 6 pina-n 10 august? Pentru toti cei care faceti misto de voi insiva, o dedicatie din partea unui mistocar convins de propria mistocareala. Macar o data pe an.

Iesi din casa, ,intra in satra de oras

Tricouri cu Free Tibet, Viva la Revolucion, Depaseste-ti prejudecatile-descopera rromii, sintem toti, mai ales cind tinem musai sa ne identificam cu ceva ce pare un trend bio-vest-european. Si pina la urma, fiecare ar fi ideal sa faca ce-l taie capul, atita timp cit nu nimereste teasta celuilalt. Aici fara Shiva Power: distruge ca sa ai ce reconstrui sau cirpeste ca sa ai din ce trai. In satra. Visul oricarei nopti de vara.

Je suis un Click

Pe scurt, a doua editie a International Romani Art Festival a fost misto pina la capat. Dar asta nu pentru ca s-ar fi batut lumea pe locuri la Cinematograful de Vara. Din contra. De nepriceput, la ce playlist au bagat baietii si fetele la editia din acest an. Noroc cu gloata de italieni care pareau picati de pe scena de trance industrial de la Boom Festival. Pentru ca sunetul tisnit din vioara electrica mergea la fix cu mixajele lui DJ Click, la fel de parizian ca si couchsurferii francezi care venisera sa-si admire interpretii front line. M-au trezit bine: si dansatoarele lor din buric, si instrumentul click-abil prin curent energetic, si tehnica violonistei, si feeling-ul ei deosebit, ca sa nu mai zic de genuflexiunile care bateau tocurile haute couture pe care sedea printesa intr-un echilibru de speriat. O sirena de maidan bourgeois. Doar ca ce-i autentic bate tot electronicul, a urmat Boban Markovick cu formatia sa de suflatori super(sized). Fata de ce fusese inainte, ei imi pareau dintr-o animatie 3D cu ritm demential. Pierdut suflarea de la atita pranayama de Balcani. S-au oprit ei, m-am retras catre foc cu The Serious Road Trip in pupilele dilatate de la carosen. Si iar sub podul nostru preferat, la umbra verdelui psihedelic dar total turbat.

Puerto Flamenco Hip-hop

A doua zi insa nimeresc la concertul violonistului Lajko Felix, acompaniat de Brasony Antal. Suspendatat in suspans. Schimbul de priviri dintre cei doi a tradat. Era un superb jam session de muzica balcanica. Nu mi-am imaginat insa legatura cu cei care au urmat: Puerto Flamenco. Ei au atacat fara incalziri prelungite, direct cu artileria grea. Fuste care maturau scena cu volanele hiper inflorate, priviri ucigase, freze gelate, pantaloni de catifea evazati, cizme de step si eleganta sintetizata intr-o miscare de pogne. Vibratie, ondulatie, ritm si vocal. El ritmo maximo. Cu alte cuvinte, Puerto Flamenco, cu al lor lider de la care nu mi-am putut lua ochii o perioada prelungita (nepermis de macho gagiul), mi-am luat lingura de neasteptat. Pe bune, imi pare rau de cei care ar fi putut sa vina si au saltat-o si de data.

Balkan Fanatik in the house

The future is now. Asta nu mai stiu de unde venea. Cred ca de la ciobanii din Alpii francezi care au citeodata mai mult interes pentru cultura din ograda noastra decit avem noi, la doi pasi de ea. In plus, sa ne intre bine in cap: nimic nu e pe gratis in viata asta. Cu atit mai putin arta, pe care ne-am obisnuit sa punem pret modic. Am trait un paradox insa: de la concertul elitist al celor care se numesc acum Colombo de Niro, dar care au istorie grea in spate, cu Cristina Padurariu si Eddie Neumann, la hip-hop tiganesc cu o trupa din Cheia, Gipsy.CZ. Ei si cu al lor Romano Hip-Hop au facut o hiperincalzire pentru cei care aveau sa vina: Balkan Fanatik. Doar ca lumea a plecat in masa, desi ei erau avangarda (si ciudata ca aspect scenic, si teribil de underground). De la minimal la industrial, de la trance pina la vocal traditional, formatia asta mi-a ramas in cap. Capul gol de dupa, din care ma lupt sa ies incercind sa scriu aceste rinduri chinuite. Apropo de aplecat urechea la ce zice lumea care se stie exceptionala in ale muzicii (Sasha was here): interpretarea din timpul concertului este esenta, tocmai pentru ca este efemera. Inregistrarile sint muzica de fond. Impactul ramine, inghetat in timp, conservat in tine. Mai moale cu Winamp-ul, adica. Concluzia fara concluzie: muzica asta facea toti banii, iar Romania e cashto, dar mai are de invatat. Si cu asta, talian bahtali, gagiilor si gagicelor misto! La editia urmatoare ne vedem si la fata.