Vad. Asa se distreaza omul perfect. Ma uit si eu peste girla care desparte insula de insi, natia de nationalisti, Dunarea de Dune, granita de garduri. Mai dau un ochi: asa vorbesc copiii perfecti, asa catara muschiul perfect, asa sare drum and baser-ul stelar. Ma hlizesc aiurea: asa se distreaza oamenii insulari. Asta era sa fie Solarisul: proiectia dorintelor mele hulpave (sic! – superb cuvint). Dar nu e. E: Sex shop si gulas, e coffee and cigarettes, cu tot cu Novecento la bord. Aberez? Nu! E pur si e simplu.

El, omul perfect: cauta dezinhibitia. Aceasta il va duce la depersonalizare. Pentru asta e el liber, la doar 24 de euro pe zi distanta. Pe Sziget. Sari!

Inconjurat de ape, in centrul unui fost imperiu, calcind pe urmele fenomenului transformarii europene etc. Dar cui ii pasa de istoria facuta de altii? Daca am chef sa fac eu semn pe zidul care ne desparte de Exchange-ul de linga gara facuta de Eiffel? Daca mi se nazare sa arunc cu sos de soia de la Chinese Fast Food-ul de linga apa care trece si pe linga mine si pe linga tara ale carei granite imi vine destul de des sa le violez. Pentru ca numai asa pot penetra un spatiu misto: zona proaspat made in EU. Eu in EU? (maxim cliseu, stiu).

Sase ore ma despart de vizionarea omului perfect: Voodoo people. Prodigy. La naiba. Ii pierd ca-s marti. Eu marti am plan cu scop de top. Sistemul ma asteapta cu bratele deschise. Da’ tot prind o frecventa si ma chinui sa singerez la Radiohead-ul de simbata. Pe ei ii aud mai bine din spatele masei, nu mesei, cu miros de mincare thailandeza, japoneza, indiana, tibetana, corsicana, martiana. Cica merg sa-i vad pe cei care stiu sa simta intens „the vibe“, care profita de vietile usor prafuite dupa zece ani de frecat tot felul de mente cu iz de ouzo si Kenzo.

Last life in the Universe. Pe insula se aud plescaituri de hot dog si gilgiit de bere. Si-mi vine sa-i recomand baiatului de la lansarea de poezie sa taca odata. E din rai si pica cu mine in tren. Dar nu-l aud. Concentrat de proteine. Nu pot. Pe pupila se desfasoara filmul cu francezi Manu Chao, cu australieni cu digiridu, cu travestiti thailandezi. E timpul impartasaniei. Vreme de pierzanie. Ne despartim: unii de altii, noi de noi si ei de noi. Sa incepem. Sint aici sa observ din afara. Dar ma infig in interior. Atirn, pierd energie, vars nervi, scot singe din ritual.

Lumini cu sunet de trance, noroi cu gust de ciocolata

Mai, da’ daca n-am asteptat sa ajung odata la Ambient tent! Acolo. Lumea sta alungita in ornamentele cu ochii latiti de bine. Stiu si eu de la altii. De la timisorenii mei nelipsiti. Flashback! Cortul asta e Goa-style. Ca-n India. Chai indian fara hoituri de ciini morti. Dorm, vad culori, pinza se misca cu ploaie. Muzica in timpane, cu urechea aproape de podea. Simt vibratia miscarii. Acolo. Ufff, si uit ca in doua zile imi mut urechile ciulite la zgomotul de comp si lacrimez de emotie la vazul LCD-ului. Hai, da-ti drumul odata. Alatura-te lor. Intra in lumea omului perfect.

E timp. Uita-te in jur: lumini cu sunet de trance, noroi cu gust de ciocolata, scarpinat in forma de tatuaj Zen. Simti? Adulmec urma de turma. Simt miscare de artisti japonezi. Explorez senzatia observatiei. Vad cum sterilizeaza vecinii mei de granita toaletele ecologice si ma emotionez. Ei stiu sa faca curat in ograda si e frumos in cabina mea albastra. Toi o cheama.

Stiu? Absolut nimic. Absolut pe nimeni. Pentru ca: nimeni nu se fileaza cu nimeni, toata lumea cu toata lumea. Pielea goala si bronzata, burtile atirninde, abdomenele plate, parul rosu, rasta albastra, tatuaj fosforescent. Vrei sa iesi in evidenta? Fa-te invizibil. Ia de aici costum de Isus spectral ca sa poti sta la masa cu Einstein cu creasta de punker, cu dreadlocks in forma de stele, cu ochelari de astronaut. Ma sperii putin. Mai esti aici? Si n-am loc de cort. N-ai loc de cort? Veniti de luati. Cere si ti se va da. Om mani padhme um.

Turma te asteapta

Si iara merge. Tam-pam. Taram. Pleosc. Trosc. Zgomot de bere, de masele, de briose si fum. Fum greu, pentru vise usoare. Gusta, cumpara, sarbatoreste. Consuma. The corporation. Evolution Revolution. Prin noroi, dupa o noapte grea. Atirni prin ploaie.

Incerc atmosfera. Scot o limba afara. Ma uit la europenii avizi de cunoastere, de autocunoastere. Atenti. Flaminzi. Ar merge la scena de dans, ar sculpta in carne, ar baga ciocolata elvetiana, ar fuma un trabuc cubanez, ar citi un Thompson, si-ar injecta in ochi un Fear and Loathing in Las Vegas.

Dar nu acum. Ai pierdut ritmul? Iesi din joc odata! E zece si n-ai decit doua bratari. Fa-ti repede poza. Ok. Liniste. Nu te da nimeni afara. In jumatate de ora vrei tu oricum sa parasesti turma asta. Turma te asteapta. Ma asteapta. Cu masca, fara masca, cu Musca, fara Musca. Tot granita. Tot sistem. Tot in compania perfecta a Ubermench-ului. Si ma decid. Trec cu Train du vie care daca nu ma duce inapoi in Unirii, sigur ma lasa fara basca in fata usii fara broasca.

Na, am bifat-o si pe asta. Ies de pe vas, ies din Solaris si trec The Thin Red Line. Incep din nou sa aleg viata. Aleg din nou teroarea alegerii. Ma intorc la cealalta civilizatie. Imi iau cortul in spate. Iara Sex shop, iara Exchange cu unguri de treaba, cu fete luminoase, cu ochi alungiti, cu blonde plictisite, cu Haribo care macht kinder froh, cu muschi relaxati si suvite cu miros de cirnati. Ma cureti putin? E doar noroi de insula pe fata omului perfect.