Noaptea Literaturii Europene 2017 la Lisabona                                                  Bogdan-Alexandru Stanescu despre Copilaria lui Kaspar Hauser la Bucuresti                                                  Apparatus 22 la VIENNA BIENNALE 2017                                                  Literary Talk & Reading cu Florin Iaru la Carturesti Verona                                                  ISVOR. Constantin Brancusi                                                  L’Effet aquatique a primit Premiul TV5 MONDE, RFI Romania, Institut français de Roumanie al Juriului tinerilor francofoni                                                  Marius Oprea despre Neasemuita istorie a Imperiului Roman de Rasarit la Libraria Eminescu, Bucuresti                                                  Talk: Catherine de Zegher - Geta Bratescu: A Studio of One’s Own                                                  Smart Summer: 5 pasi ca sa devii mai istet vara asta!                                                  Bogdan-Alexandru Stanescu despre Copilaria lui Kaspar Hauser la Iasi                                                 
Nr.570, 19-06-2017
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Nr.570, 19-06-2017
Culegatorul de harfe
Scrisoare catre Alex Tocilescu
Andrei Craciun

Cartea Imperiul Pisicilor de Alex Tocilescu a fost publicata la Editura Polirom, in 2017, fiind cel mai vandut titlu romanesc de la Bookfest.



Prieten drag, sau cum sa-ti spun eu dumitale, scumpe Alex, bai Tocilescule, uite care e treaba. Ti-am citit cartea asta noua, cea cu pisicile.

 

Acum, ca ai dat bestseller si asa, e momentul sa ma laud ca eu te citesc inca dinainte sa auda de dumneata maica-sa lu’ Mircea Badea. Si nu pentru ca te cheama ca pe taica-tu, Tocilescu. Nu. Am motivul meu.

 

Motivul: citeam tot ce scotea Polirom in colectia asta cu romani, si daca tot erai acolo, na. Dar nu pot sa spun ca, gata, erai pe primul loc in top. Mi-a placut, nu pot sa spun ca nu, apoi mi-a vorbit despre dumneata Robert Serban, la un targ de carte. Scosesei tu la Brumar o carte, un fel de roman, ceva. Pentru ca eu ascult intodeauna de poeti, am citit-o si p-aia. Buna, nu zic nu.

 

Apoi m-am luat cu altele si nu ti-am mai urmarit cariera literara. Si la asta cu pisicile am fost cam sceptic la inceput. Zic: e comerciala (de parca ar fi ceva rau), n-o sa imi placa mie. Are si pisica pe coperta, o s-o citeasca toti iubitorii de animale de casa (de parca ar fi ceva rau). Zic: la­s-o, ca o parcurg mai incolo, sa mai treaca nebunia.

 

Dar daca tot te simpatizam, ca esti baiat destept si ai simtul umorului si asa, plus un bun-simt pe care il pun pe seama celor douazeci de ani traiti in Germania (dar probabil ca gresesc), ma rodea ceva pe dinauntru. Asa ca n-aveam cum sa nu te citesc in regim de urgen­ta, mai ales ca mi-ai dat si autograf, frumos („admirabil si adorabil manuitor de pana si aranjor de cuvinte“, pai, cum?).

 

Pun mana si o citesc pe prima – asa si asa. Nu m-a dat pe spate. Zic: sa vezi ca nu e mai bun ca mine Tocilescu, s-a mentinut la nivel, n-a crescut. Si apoi ai inceput – ba cu Dumnezeu care si-a pierdut pisica, ba cu Domnul Iisus la Mierleni, ba cu Satana pe sub pa­mant prin padurea Baneasa, ba cu gagica prietenului dumitale care tipa, cum se spune, ca din gura de sarpe cand era penetrata.

 

N-am mai avut ce sa spun si am convenit ca da, domnule, esti hip­s­ter, dar esti mare. Cum s-ar spune: bravo, Tocilescu, ai stil.

 

Ai scris o carte misto, bai ba­iatule, si cred ca intelegi ca misto e un fel de superlativ absolut, asa. Relaxata, fara mofturi, fara vra­jeala, una dintre putinele carti de literatura de la noi care arata a secol XXI.

 

Acum, mi-e clar ca iti plac nord-americanii (dupa care eu nu ma omor), si ca stii mestesugul, si ca iti tai frazele impecabil, si ca poti sa spui mult in putine cuvinte, ceea ce e important la un scriitor, daca nu la orice om, fiindca suntem predispusi sa ne plictisim tot mai repede. Dar, daca imi in­gadui un compliment, nu stiam ca esti cel mai vonnegutian dintre romani. Fiindca asta esti, Tocilescule: un vonnegutian.

 

Ai o imaginatie nebuna, cu care faci fix ce ai dumneata chef, si, desi e plin de organe sexuale in cartea dumitale, nu am intalnit nimic vulgar. Asta e o arta si tin, de asemenea, sa te felicit pentru cum o stapanesti.

 

Mi-ar fi placut sa fiu genul care face o ierarhie intre nuvelele dumitale, dar mie nu imi plac ierarhiile intre nuvele, asa ca m-am aflat la inceputul unui paradox si n-am mai inaintat, mno.

 

Si ce imi place cel mai mult la dumneata, Alex, este ca inca poti sa gandesti asa cum gandeste un adolescent. Desi ti s-a intamplat viata, ai ramas foarte tanar, ceea ce nu poate sa fie decat o veste buna.

 

Sigur, nu cred ca acum, dupa pisicile astea, te baga astia in Panteonul Literelor Romanesti, dar – pe de alta parte – de ce ai vrea sa te bage cineva acolo?

 

Sa fii sanatos, ba.

 

Ai facut treaba.

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte