Expozitia „Interferente“ la FIVE PLUS Art Gallery din Viena                                                  EXPOZITIA „SEEDS (PLANTED BY OTHER WOMEN INSIDE MY HEAD)“ LA ICR BERLIN                                                  Despre filosofia prima de al-Kindi, la Cluj                                                  Dan Ciupureanu despre Omar si diavolii, la Iasi                                                  Jazz live cu Whiskydenker la Hangariada                                                  Expozitia „Orase in dialog: Bucuresti – Viena“                                                  Evenimente POLIROM JUNIOR la Sotron. Targ de carti, jocuri si distractii                                                  Seara literara cu scriitorul Gheorghe Sasarman la ICR Berlin                                                  Editura Polirom la Bookfest 2017                                                  Festivalul Filmului European saluta viitoarea capitala europeana a culturii                                                 
Nr.566, 15-05-2017
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Colocviu international „Marta Petreu“ la Napoli
Ovidiu Pecican

Faptul ca Italia manifesta un interes viu si ardent pentru cultura europeana nu este o noutate. Evul Mediu si apoi Renasterea au creat, prin obiceiurile lor carturaresti din peninsula italica, obisnuinta unor asteptari inalte re­fe­ritoare la reactivitatea cartura­reasca italiana. Asa s-a intamplat in vremea studiilor padovane ale tanarului Constantin Cantacuzino din Tara Romaneasca, dupa juma­tatea secolului al XVII-lea, asa a fost si in rastimpul periplului roman al ta­na­rului moldovean Gheor­ghe Asachi, in epoca na­po­leoniana, si asa s-a petrecut si mai pe urma, cand, in infloritoa­rea contemporaneitate postbeli­ca, mai multi oameni de cultura romani si-au gasit azilul nu doar in peisajul urban de acolo, ci si in cultura italiana.



Nu peste tot a infiintat Romania ultimului secol institutii culturale menite sa dea sprijin tinerilor cercetatori si artisti, dar in Italia, ca si in Franta, asemenea oficii au existat si exista, mediind in chip fericit contactele culturale in ceea ce ultimii zece ani au revelat a fi peisajul aceleiasi patrii comune europene la modul cel mai concret cu putinta. Iata ca, de curand, la inceputul lui aprilie, unul dintre asezamintele culturale romanesti prezente in dinamica actuala a managementului intelectual, Institutul Roman de Cercetari Umanistice si Cultura din Venetia, s-a alaturat initiativei departamentului de Studii Literare, Lingvistice si Comparate al Universitatii de Studii Orientale din Napoli, in cadrul caruia functioneaza un mic, dar animat nucleu academic de ex­perti in romanistica, organizand Doua zile de studiu in onoarea Martei Petreu. Profesor universitar la Cluj, specializata in cercetarea filosofiei romanesti, poeta si prozatoare cunoscuta si premiata de breasla scriitorilor, dar si autoare de studii si de monografii dedicate filosofiei moderne din tara noastra si dinamicii culturale romanesti interbelice, cu popasuri erudite si teze incitante referitoare la cateva dintre marile figuri ale generatiei ’27 (Cio­ran, Ionesco, Noica, Mihail Sebastian si profesorul acestora, Nae Ionescu), Marta Petreu si-a vazut traduse, in decursul anilor, mai multe carti, atat dintre cele de exegeza, cat si dintre cele artistice, in italiana, in franceza, in engleza, sarba si maghiara, facandu-si loc in atentia publicului cultivat european, dar si in cea a cititorilor de peste ocean, unde volumul ei dedicat trecutului „deocheat“ – fiind­ca rezonant cu extremismul de dreapta interbelic – al lui Cioran a aparut la o editura importanta americana. Fata de toate aces­te deschideri, care, fiecare, a insemnat cate ceva pentru mai buna cunoastere a culturii de la Dunare si Carpati – turneele poetice din Franta si lan­sarile de carte urmate de conferinte din Italia si din Ungaria –, cea italiana s-a dovedit mai consistenta si mai alerta. Ea nu s-a rezumat la prezente sporadice ale autoarei de la Cluj in librarii si prin institutiile specializate, ci, alaturi de aparitia unei antologii de versuri reprezentative introduse printr-un studiu empatic si comprehensiv al universitarului torinez Roberto Merlo, care a si talmacit cu har lirica petreuana, a inclus, pana in prezent, doua volume de filosofie: cel despre tine­retea cioraniana si culegerea de studii referitoare la marile probleme ale culturii romanesti filosofice si ideologice De la Junimea la Noica, un vast arc de cerc peste un timp al asezarilor si rea­sezarilor modernitatii romanesti in albiile tematizarilor si al abor­darilor chestiunilor legate de dezvoltarea noastra.

 

Capacitatea culturii italiene de a recepta noutatile puse in circulatie, cu mare curaj intelectual si, nu o data, sfidand opinia dominanta preformata a publicului romanesc, s-a dovedit remarcabila. Giovanni Rotiroti, universitar florentin invitat de mai multi ani sa se ingrijeasca de destinele romanisticii la Napoli, in ambianta Universitatii de Studii Orientale si a departamentului mai sus mentionat – in conditiile in care minoritatea cea mai consistenta numeric din metropola sud-italiana se dovedeste cea romaneasca – a patronat traducerea car­tilor de studii deja mentionate ale Martei Petreu, socotindu-le reprezentative pentru elucidarea ches­tiunilor celor mai spinoase din trecutul recent romanesc, dar si ilustrative pentru talentul analitic si scrierea expresiva a autoarei. Dupa aparitia celei de-a doua carti, universitarul florentino-napolitan – cu o excelenta cunoastere a culturii romane, ca urmare a unei vocatii si pasiuni bine orientate in anii formarii sale cu ajutorul lui Marin Mincu, dar si prin tenace stradanii proprii – a organizat deci, in zilele de 4 si 5 aprilie a.c., impreuna cu tanara autoare si tra­ducatoare din romana Irma Carannante, cele doua zile de studiu dedicate discutarii contribu­tiilor Martei Petreu la cunoasterea culturii romane. Amanuntul ca discutiile nu au ales drept te­ma vreo chestiune de cultura occidentala, ci una romaneasca, mi se pare de cea mai mare relevanta si importanta. Italia pare astfel prima dintre tarile vestice care realizeaza ca marile dezbateri de idei din literatura si din filosofia romana de la mijlocul secolului XX sunt o pagina de cultura europeana, ca nu au nimic dintr-o pozitionare marginala si ca, dimpotriva, ele pot permite lu­minarea dintr-un unghi diferit, sub multiple aspecte, a dinamicilor social-politice si cultural-civilizationale din Occident.

 

Atentia perspicace si vie a lui Giovanni Rotiroti fata de anii si de curentele de idei in cadrul ca­rora s-au afirmat cateva mari voci ale universalitatii postbelice – Cioran, Ionesco, Eliade, dar si Noica – si capacitatea lui de a decela importanta nucleului de tineri filosofi bucuresteni care ulterior au imbogatit cultura europeana cu incontestabile valori au intalnit nu numai un public studentesc receptiv. Lui i s-au alaturat experti si pasionati din alte centre universitare (Milano, Siena, Pisa), tot asa cum Marta Petreu a venit la intalnire insotita, ea insasi, de doi corifei ai culturii romane actuale (unul dintre ei fiind cel ce consemneaza aceste randuri, iar celalalt, fosta discipola doctorala a profesoarei Petreu, dr. Amalia Lumei).

 

Discutiile s-au purtat, vreme de o dupa-amiaza si in dimineata urmatoare, la etajele – si, in pauze, pe terasele – unui admirabil edificiu, Palazzo Santa Maria Porta Coeli, unde se afla sediul de­partamentului gazda.

 

Colocviul a fost deschis afabil de profesorul Augusto Guarino, coordonatorul Departamentului de studii literare, lingvistice si comparate din cadrul universi­tatii napolitane. Amfitrionul Gio­vanni Rotiroti, autor al unei opere de comentator avizat al culturii romane contemporane, inclusiv al unor carti scrise direct in romana, a prezentat Note critice pe marginea unei carti de Marta Petreu, vorbind despre volumul de studii De la Junimea la Noica (Ed. Orthotes). Apoi, Irma Carannante, a glosat pe tema Romaniei totalitarismului. Mattia Luigi Pozzi de la Universitatea Catolica din Milano s-a pasionat de studiul „Portretului «invatatorului» ca diavol“ cu referire la perceptia contemporana asupra lui Nae Ionescu, intr-o comunicare despre Istoria micrologica a Martei Petreu, in care a implicat perspectiva monadologica a lui Leibniz, l-a adus in discutie pe Bruno Ba­uer si a incheiat observand ca interpretarea Martei Petreu la istoria culturii romane contureaza o etica. Giancarlo Baffo, universitar din Siena, si-a focalizat aten­tia asupra Filosofiilor paralele ale autoarei, socotite pline de sugestii in intelegerea „Marelui Anonim“ blagian si de maxima utilitate in editarea Trilogiei culturii de Blaga (de care profesorul Baffo s-a ocupat cu succes in spatiul italian, incununand mai vechi si staruitoare eforturi romanesti). Antonio di Gennaro a pus retoric intrebarea Cat de „deocheat“ este trecutul lui Cioran, cu observatii care au punctat in chip fericit interpretarea clujeana, dandu-i prioritate in fata altora, straine. Astfel, prin doar cateva ore de discutii, in aula academica unde se desfasurau lucra­rile acestui veritabil atelier filosofic s-a conturat un spatiu de cunoastere filosofica si culturala ro­maneasca impresionant prin acu­ratetea informarii si prin apro­fundata analiza a contri­butiilor petreuane.

 

Filosofia romaneasca s-a vazut celebrata in mod direct, pe catedra napolitana asezandu-se volumul recent tradus din Marta Petreu si Trilogia culturii de Lucian Blaga, alaturi de care profesorul Baffo a asezat si fotocopia Filosofiilor paralele realizata dupa editia romaneasca de la Polirom.

 

In cursul diminetii de 5 aprilie, partitura a revenit participantilor romani. In ce ma pri­veste, am punctat si contextualizat apor­turile Martei Petreu in descifrarea generatiei ’27, in deceniul imediat urmator caderii comunismului, evidentiind carac­terul „senzorial acut“ al receptarii si po­lemicile taioase izbucnite cu prilejul aparitiei principalelor ei carti de hermeneutica filosofica si culturala. La randul ei, dr. Ama­lia Lumei, autoare a unei teze doctorale despre filosofie si masculinitate in Romania interbelica, asa cum se reflecta ea in publicistica si literatura studentului Mircea Eliade, a punctat importanta revistei cultural-literare „Apostrof“, gandita de Marta Petreu de peste un sfert de secol, si a glosat despre orientarea in­drazneata a cercetarii din scoala doctorala de filosofie romaneasca a Universitatii Babes-Bolyai. Tra­­duca­toarea Magda Arhip (pe materia prima oferita de traducerile pe care le-a facut din Petreu, Paler si altii) a prezentat un eseu despre arta traducerii, imbinand admirabil perspectiva traductologica cu formularile inspirate, cu valente lirice si confesive, precum si cu un versant filosofic, ea surprinzand intimitatea apropierii dintre autorul tradus si artistul care il talmaceste prin medierea textuala. La fel, Camelia Sanda Dragomir, universitara con­stan­teana lector la Napoli, a interpretat prin sondaj, din perspectiva lingvistica foarte aplicata pe text, romanul Acasa, pe Campia Armaghedonului.

 

In sala s-au aflat si alti roma­nisti, precum cercetatorul vechii literaturi romane, dr. Giuseppe Stabile, autorul unei teze despre felul cum apar romanii in textele literare medievale franceze, prilej de revedere si de reinchegare a prieteniilor.

 

In incheierea intalnirii a avut loc alocutiunea autoarei omagiate, pe care profesorul Baffi nu ezitase sa o socoteasca autoare de capolavori, iar Matteo Luigi Pozzi sa o socoteasca admirabila si exceptionala, omagiind astfel implicit vitalitatea si altitudinile culturii romane actuale. Marta Petreu a rostit o alocutiune, nu lipsita de umor, despre regulile de buna purtare dupa care func­tioneaza cultura romana – descoperite din 1990 incoace de ea prin aventuri social-carturaresti proprii. Evocand tabuizarile si conventiile tacite care inca mai marcheaza, bruindu-l, mersul inainte al spiritului critic si, mai ales, receptarea aporturilor acestuia la mai buna cunoastere culturala romaneasca, autoarea a gasit in fata ei un public pregatit sa auda si sa inteleaga caracterul tacit al unei omerta, fie ea si culturala, din cealalta parte a Europei.

 

Napoli apare astfel, poate surprinzator, ca un punct de pe harta europeana unde margina­litatile presupuse se reconfigureaza in surprinzatoare centralitati, gra­tie unor spirite alese si apte de efort constructiv. Din acest punct de vedere, Giovanni Rotiroti, un talent lingvistic, hermeneutic si managerial dublat de o mare forta afectiva investita in cultura romana, care a izbutit sa starneasca o reala emulatie in mediile tineresti napolitane si sa prezideze, discret si cu o mare com­pe­tenta, eforturile de aprofundare a cunoasterii universului de valori romanesti in ambianta academica din sudul Italiei, se cuvine salutat ca un personaj de mare valoare al scenei raporturilor culturale dintre tarile noastre. Semnalez ca ultimii ani l-au lansat pe piata de carte romaneasca nu doar prin traduceri, ci si prin scrieri exegetice concepute direct in limba romana, facand din el si un autor al culturii noastre actuale cu depline drepturi de reprezentare. Se cuvine in­tampinat ca atare.

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte