Noaptea Literaturii Europene 2017 la Lisabona                                                  Bogdan-Alexandru Stanescu despre Copilaria lui Kaspar Hauser la Bucuresti                                                  Apparatus 22 la VIENNA BIENNALE 2017                                                  Literary Talk & Reading cu Florin Iaru la Carturesti Verona                                                  ISVOR. Constantin Brancusi                                                  L’Effet aquatique a primit Premiul TV5 MONDE, RFI Romania, Institut français de Roumanie al Juriului tinerilor francofoni                                                  Marius Oprea despre Neasemuita istorie a Imperiului Roman de Rasarit la Libraria Eminescu, Bucuresti                                                  Talk: Catherine de Zegher - Geta Bratescu: A Studio of One’s Own                                                  Smart Summer: 5 pasi ca sa devii mai istet vara asta!                                                  Bogdan-Alexandru Stanescu despre Copilaria lui Kaspar Hauser la Iasi                                                 
Nr.434, 24-03-2014
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Nr.434, 24-03-2014
FOCUS: Tinerii artisti

In 2007, „Suplimentul de cultura“ a initiat o campanie prin care si-a propus sa-si familiarizeze cititorii cu unii dintre cei mai activi actori ai scenei culturale. Astfel, de-a lungul unui an, au fost prezentati 12 artisti din zone diferite – film, literatura, teatru, arte vizuale, dans si muzica –, fiecare dintre acestia fiind relevant pentru actualitatea culturala si reflectand, de altfel, fidel profilul magazinului nostru cultural. Dan Lungu, Gabriela Adamesteanu, Florin Piersic jr., Daniel Knorr, Matei Bejenaru, Manuel Pelmus, Mihai Mihalcea, Radu Muntean, Radu Afrim, Urma si Luna Amara au fost atunci artistii asociati ai „Suplimentului“. Incepand cu acest numar, „Suplimentul de cultura“ lanseaza o noua campanie, de data aceasta de sustinere si promovare a tinerilor artisti.



 


 

George Rosu va conduce lumea daca va avea destula pasta

 

George Rosu este un tanar „desenator cu pixul“ care a facut armata. Nu doar ca deseneaza, dar si scrie despre ceea ce deseneaza. Nu doar ca deseneaza si scrie despre asta, dar o si face cu rapiditatea unui soldat fruntas. Si o face bine.

 

Razvan Chiruta

 

Pe pagina sa de Facebook posteaza uneori cate doua lucrari pe zi care primesc, nu exagerez, sute de like-uri odata. Pentru ca ii place sa deseneze si sa scrie, pentru ca o face repede si bine, George Rosu e, chiar daca nu ati auzit inca de el, celebru. Desenele sale au atata ironie si atat umor, incat jurnalistii care i-au luat pana acum interviuri au simtit nevoia sa se straduiasca sa-i puna lui George Rosu intrebari cat mai destepte. Si, eventual, amuzante. Cum nu vreau sa fac la fel, eu nu voi dezvalui in continuare intrebarile mele, ci doar raspunsurile „desenatorului cu pixul“ despre viata si opera sa. La final ramane sa decideti dumneavoastra daca si intrebarile mele au fost suficient de destepte. Ca raspunsurile lui George Rosu nu au cum sa nu va placa. 

 

Primul desen

 

Habar n-am cand am desenat pentru prima data sau ce era. Imi aduc aminte de niste desene din primele clase de scoala: niste oameni in trening la inviorare, un urs slab in caietul de Stiintele naturii sau cum se numea materia, pentru care am fost facut de ras in fata clasei. Am avut o invatatoare profesionista... Am povestit intr-un interviu ca singurul meu desen care i-a placut mamei a fost unul cu Greuceanu. Sper ca de atunci i-au mai placut si altele. Acela era din perioada cand invatam pentru examenul de admitere la liceu. Doar ca nu invatam. S-ar putea sa il mai aiba ea. Era un Greuceanu modernizat. Avea soarele si luna si sabia din poveste si ochelari de soare, camasa cu flori, blugi si slapi.

 

Arta implicata social? Pictura si text

 

Cred ca arta mea este mai putin implicata social decat pare. Sigur, sunt niste subiecte care ating zona sociala, dar nu e neaparat directia in care tin sa ma indrept. Ma intereseaza mai mult zona de povesti, inventate sau repovestite, filtrate, desfiintate, personale sau nu, si abia aici vine partea de implicare sociala. Plus ca arta din zilele noastre este oricum implicata social prin contextul in care apare cel mai des: in cazul meu pe Facebook.

 

Nu vad nici o diferenta intre ceea ce fac eu si asa-numita pictura. Daca as folosi culori de ulei si pensule pe panza si nu le-ai vedea pe internet, ci pe un perete intr-o galerie, ar fi oficial pictura? Ei bine, am facut asta si o mai fac din cand in cand. Sau doar fiindca au cuvinte nu pot fi pictura? Cred ca istoria artei se supara pe noi si ne contrazice. Libertatea pe care ti-o da arta tocmai in asta consta, in a nu te incadra, in a reinventa limitele, in a le muta. Desigur, trebuie sa faci asta cat mai responsabil si asumat cu putinta.

 

Textul a venit in desen din titlul pe care il puneam desenului. Nu stiu care a fost primul, dar imi amintesc titlul primei expozitii (asta era prin liceu, in 2000): „Antiprotest plastic spontan“. Titlurile erau, desigur, explicatia desenului. Apoi, cu timpul au devenit continuarea si completarea lui, ajungand sa ramana doar cuvinte pe post de desen.

 

Facebook plus injuraturi

 

Imi place sa le ghicesc oamenilor meseria, personalitatea. Asta e ramasita din Sherlock Holmes. Asa se intampla cand in copilarie citesti carti politiste in loc de Jules Verne sau prostioare cu elfi si vrajitori ochelaristi. Nu, nu imi plac oamenii atat de mult pe cat imi plac povestile lor. Imi place sa stiu inainte ce vor face si cum si de ce si imi place sa ghicesc asta. E un hobby, probabil.

 

Am fost, sa spunem, atentionat prieteneste ca unele desene nu sunt amuzante. Foarte bine, nici nu trebuie sa fie. Am fost injurat de cateva ori in comentarii pe Facebook. Asta de obicei se intampla la desenele care au una-alta despre religie, zei si biserica, personal coaching si prosteli din astea, daci, ingineri culturali, fotbal, yoga, fotografi de vulpi etc. Sunt percepute ca fiind hateriste. Scrat! Satira nu este ura. E doar satira.

 

Cine e dificil

 

In afara de Avon, care chiar a inteles ca nu fac graphic design, ci scriu ilustratii, e destul de dificil sa lucrez cu clienti care vor campanii de advertising. Nu e imposibil, dar cred ca sunt destui „creativi“ in „industrie“ incat sa pot sa stau linistit sa desenez pisici care danseaza (ghilimelele sunt pentru sarcasm, pe care nu il explic aici, de unde si latura mea de rebel ?).

 

Armata, in doua caiete

 

Nu am incercat sa scap de armata. Eram mai curios in vremurile alea. In perioada aia faceam si fotografii. Am facut o expozitie foto in dormitorul companiei pentru care am primit ca rasplata sase zile de permisie. Nu as spune ca m-a influentat in mod serios armata. Nici la desen, nici la altceva. Am desenat destul de mult acolo. Aveam o valiza in care tineam desenele. Cand am plecat, le-am facut-o cadou. Am luat doar vreo doua caiete desenate.

 

Desenatorii cu pixul vor conduce lumea

 

Cand vor avea destul tupeu incat sa recunoasca un desen cu pixul ca fiind la fel de valoros ca unul cu tus si daca si numai daca vor apasa destul de tare si, desigur, daca vor avea destula pasta.

 

Asa se muta limitele

 

„Acuzat ca nu deseneaza de catre cei care deseneaza si ca nu scrie de catre cei care scriu, George Rosu insista ca da“, ne explica textul curatorial al unei expozitii pe care artistul brasovean a avut-o la Cluj. De ce insista George Rosu? Raspunsul e cat se poate de simplu. „Insist pentru ca nu am incotro. Asa se muta limitele“. De aia.

 

Expozitiile lui George Rosu

 

» „Notez ca sa nu uit“, noiembrie 2010, Brasov

» „Being George Rosu“, noiembrie 2012, Bucuresti

» „Barba albastra se va insura din nou“, februarie 2013, Bucuresti

» „Singurele mele griji“, septembrie – octombrie 2013, Cluj

» „George Rosu“, octombrie – noiembrie 2013, Brasov

» „Petrecere cu desene care ma vor face sa par fiu si mai increzut“,

octombrie – noiembrie 2013, Iasi

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte