Concert de jazz RAMONA HORVATH & FRIENDS, cu ocazia Zilei Internationale a Jazzului 2017                                                  Editie aniversara: Cinci fete ale modernitatii, de Matei Calinescu, la Polirom                                                  Clara Usón, via Skype, despre romanul Fiica Estului                                                  Cel de-al treilea volum al Istoriei comunismului din Romania se lanseaza la Oradea, Cluj si Timisoara                                                  Scriitorul lunii aprilie: Florin Lazarescu in dialog cu cititorii, la Iasi                                                  Scriitorul lunii aprilie: Florin Lazarescu in dialog cu cititorii, la Iasi                                                  Lucian Dan Teodorovici despre Cel care cheama cainii, la Cluj                                                  Premiera in Austria a filmului Fixeur semnat de Adrian Sitaru                                                  Florin Irimia in dialog la Bucuresti despre Misterul masinutelor chinezesti                                                  Seara de film german – Whisky cu vodca (Germania, 2009)                                                 
Nr.560, 27-03-2017
Newsletter
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
A fost odata o tâlharoaica...
Alina Purcaru

Dintre romanele care se hranesc dintr-un filon istoric, cele care se indeparteaza de marile figuri si care, dimpotriva, incearca sa aduca la lumina portretele unor personaje mai degraba necanonice imi par si cele mai provocatoare, si cele mai greu de scris. O data, din pricina penuriei de informatii, iar a doua oara, pentru ca recuperarea unui personaj periferic, care a mai si ultragiat moravurile unei epoci, este, inca, un act de curaj, cu atât mai mare cu cât nucleul tare al valorilor sfidate de un atare de personaj e, in continuare, in deplina legitimitate.



Un astfel de preambul cu deschidere generala incearca sa aduca in discutie o figura cu totul excentrica, recuperata intr-un foarte bine calibrat roman de inspiratie biografica, In umbra esafodului de Carol Birch. Personajul de un nonconformism de-a dreptul  iconic este Margaret Catchpole, o femeie de un curaj greu verosimil, care a sfidat conventiile si moravurile vremii ei in foarte multe moduri, toate scandaloase: a refuzat mariajul si a ales sa traiasca alaturi de un marinar, contrabandist notoriu, in pofida moralei de sfârsit de secol XVIII, a comis acte de tâlharie pentru a-si salva iubitul de la inchisoare, a fost arestata, condamnata de doua ori la moarte si, in cele din urma, deportata in colonia penitenciara din Australia. Parcursul ei foarte accidentat, ca si profilul modelat de un intreg spectru de nuante, dintre care foarte multe ale umanismului infuzat de altruism si inteligenta, e refacut, pornind de la documente reale, de o scriitoare cu un talent aparte pentru fictiunea de inspiratie istorica.

 

Carol Birch nu este straina cititorului român, iar priceperea cu care reface o canava de epoca, animând-o printr-un intreg sistem de idei active in acea vreme, se poate sa fie cunoscuta deja din romanul anterior, Menajeria lui Jamrach, tradus la aceeasi editura acum câtiva ani si aflat la vremea aceea pe lista scurta a prestigiosului premiu Booker. Aici, patrunderea psihologica pe care o activeaza pentru a explica actiunile si motivatiile personajului readus la viata este insotita, la tot pasul, de o foarte buna cunoastere istorica a epocii in care Margaret Catchpole a trait si, mai mult decât atât, a straturilor sociale in care s-a format si a crescut. Nascuta intr-o familie de tarani (tatal era un staroste al plugarilor de pe mosia unui nobil, din apropiere de Ips­wich, iar mama, o femeie cu moravuri destul de libere, care iubea mare si care vânduse heringi, inainte sa se marite), Margaret Catchpole creste alaturi de fratii si surorile ei bucurându-se de o educatie care i-a incurajat spiritul rebel si firea nepotolita. A iubit caii de mica, natura, marea si pe oamenii marii si, chiar daca a reusit sa se conformeze asteptarilor impu­se de conditia ei, a pastrat mereu o fibra nesupusa si iscoditoare. O vedem lucrând cu devotament in casele unor aristocrati ai locului (mai ales ca moasa sau bona pentru numerosi copii, dar si in rol de confesoare empatica a stapânelor), care o pretuiesc si care ii recunosc meritele, dar pentru care va ramâne mereu o servitoare buna si atât. Una care se poate bucura de anumite libertati, insa fireste ca nu atât de multe precum cele pe care si le ingaduie lorzii.

 

O carte construita cu multa subtilitate


Carol Birch construieste o Margaret Catchpole foarte constienta de toate aceste diferente, de injustitia care afecta vietile celor mai putin rasfatati de soarta, dar si de propria conditie. Chiar daca nu are parte de educatie formala, Margaret Catchpole pare a poseda o inteligenta frapanta, care, cuplata cu un caracter iscoditor si de un spirit justitiar, trece printr-un filtru foarte lucid tot ceea ce traieste, fie ca ia parte la sfatul de taina al contrabandistilor, in bodegi rau famate, fie ca analizeaza caracterul alunecos al iubitului ei, carismaticul Will Loud, fie ca discuta cu stapâna, doamna Cobbold – o fiinta generoasa si calda, insa captiva prejudecatilor propriei con­ditii sociale si limitata, la rândul ei, de codul strict al rolurilor sociale ale vremii.

 

Dinamica in care intra Margaret Catchpole, interactionând cu toti acestia, e insa una complexa, care sfideaza schematismele, pentru ca oamenii care o inconjoara, de la stapâni la amici, marinari duri, detinuti sau oameni de bine – cum e doctorul Stebbing, care ii va sari neconditionat in ajutor – sunt individualitati puternic marcate, caractere cu profunzime, cu ambiguitati, cu defecte si vulnerabilitati, asadar prezente consistente in roman, rezistente la simplificari. Toate aceste date – si reusite literare adjudecate de Carol Birch – dau adâncime povestii legendarei Margaret Catchpole, o femeie care a infruntat moartea si care a alergat mereu dupa varianta de viata care sa o cuprinda pe ea si propriile optiuni, refuzând sa-si falsifice asteptarile si valorile cardinale. Privita din acest unghi, al unei adevarate exploratoare, pornita sa-si croiasca o viata pe potriva ei, iar nu in ton cu asteptarile celorlati, eretica Margaret Catchpole devine un model care inspira, o adevarata forta, iar scriitoarea care a retrezit-o la viata chiar asa o portretizeaza.

 

Pentru a da masura influentei pe care acest personaj a capatat-o de-a lungul timpului, Carol Birch aminteste, in pagina de Multu­miri, câteva semne care ii pastrea­za memoria: „Desi in zilele noastre putini au auzit de ea, in Suffolk exista pâna azi o cârciuma numita Margaret Cathpole, iar pe malul râului Orwell exista o casa, numita Casa cu pisici, unde se spune ca obisnuia sa aseze o pisica impaiata in fereastra pentru a-i anunta pe contrabandisti de prezenta portareilor. In Australia, sectia de maternitate a Spitalului Hawesbury din Windsor, New South Wales, se numeste Sectia Catchpole, ca o recunoastere a serviciilor ei de moasa in zilele de inceput ale coloniei, iar in localitatea Hobartville, din apropiere, exista o strada numita Catchpole Avenue“.

 

In umbra esafoduluie o carte construita cu multa subtilitate, cu multe delicii de oferit, de la descrierile de natura, executate cu penel de miniaturist, la complexitatea raporturilor dintre protagonisti si, nu in ultimul rând, la o ordine sociala care trimitea, firesc, la moarte pe toti cei care o sfidau. Am citit-o cu mare interes si curiozitate si sper sa-si gaseasca locul ei si numai al ei pe cât mai multe rafturi. 

 

In umbra esafodului, de Carol Birch, traducere de Ovidiu-Gheorghe Ruta,  Colectia „Strada Fictiunii“, Editura All, Bucuresti, 2016

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte