Concertele trupei Nuf Said la Viena si Salzburg                                                   Romanul Marea petrecere, de Petre Barbu, tradus in slovena                                                  Poeziile Denisei Duran, traduse in Bulgaria                                                  EUROPAfest Summer Edition 2017                                                   Vladimir Cosma a compus muzica pentru filmul romanesc Octav                                                  „Omul multime“ – prima expozitie in Romania a artistilor Lolo & Sosaku                                                  De ce este Romania astfel? in discutie la Muzeul National al Literaturii Romane                                                  Festivalul BBC Proms in direct la Radio Romania Muzical                                                  Scriitorul Radu Niciporuc a trecut in nefiinta                                                  Veronica D. Niculescu citeste din O vara cu Isidor in Gradina Carturesti Verona                                                 
Nr.574, 17-07-2017
Newsletter
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Academicianul Augustin Buzura s-a stins din viata

Academicianul Augustin Buzura, unul dintre cei mai mari scriitori romani contemporani, s-a stins din viata, la varsta de 78 de ani.



Augustin Buzura (1938-2017) a facut studii de medicina generala la Cluj, specializandu-se in psihiatrie.

 

A renuntat la profesia de medic psihiatru si s-a dedicat literaturii, dar pasiunea pentru profunzimile naturii umane se va regasi in toa­te romanele sale. Augustin Buzura a fost unul dintre scriitorii re­prezentativi pentru ce a insemnat romanul romanesc din deceniile opt-noua ale secolului trecut, observandu-se cu intemeiat motiv ca, dupa moartea lui Marin Preda, realismul psiho-etic si existentia­list al cartilor sale incomode a ti­nut capul de afis in constiinta pu­blica sub regimul comunist.

 

In 1963 debuteaza la Bucuresti cu volumul de povestiri Capul Bunei Sperante. In 1964 renunta la profesia de medic, devenind secretar de redactie la revista „Tribu­na“. In 1967 publica al doilea vo­lum de povestiri, De ce zboara vulturul, dupa care incepe construc­­tia unei vaste opere romanesti.

 

Romanele sale Absentii (1970), Fetele tacerii (1974), Orgolii (1977), Vocile noptii (1980), Refugii (1984) si Drumul cenusii (1992) au in­fruntat cenzura comunista, adu­can­du-i autorului celebritatea, simpatia si so­lidaritatea din par­tea cititorilor. Recviem pentru nebuni si bestii (1999) este romanul societatii ro­ma­nesti de tran­zitie, pe care Augustin Buzura o observa cu aceeasi ne­par­tinitoare vigilenta.

 

Toate romanele sale au cunoscut nenumarate editii in tara si in strainatate, autorul fiind rasplatit cu numeroase premii. A exersat si alte genuri literare, cum ar fi eseul (Bloc notes, 1981) sau memoriile (Tentatia risipirii, 2003). In 2003 publica Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Stefanescu.

 

Numele sau este legat si de pu­blicistica romaneasca. In afara de revista „Tribuna“, a fost prezent in aproape toate revistele literare din Romania, fiind fondatorul mai multor publicatii aparute sub egida Fundatiei Culturale Roma­ne, al carei presedinte a fost pana in 2003.

 

Psihiatru, prozator, scenarist, eseist, Augustin Buzura a fost preocupat de-a lungul vremii nu doar de propria cariera, ci si de moda­litatile prin care se poate crea un cadru in care sa aiba dreptul la exprimare cat mai multe dintre vocile artistice ale tarii, indiferent de orientarea, ideologia sau optiunile estetice ale acestora.

 

In 2003 relanseaza revista „Cultura“, pe care o conduce in calitate de redactor-sef si editorialist.

 

In acelasi an, prin reorganizarea Fundatiei Culturale Roma­ne si a Editurii Fundatiei Cultu­rale Romane, a infiintat Institutul Cultural, al carui presedinte a fost pana in 2005.

 

In cei aproape 15 ani de functie publica, a reusit nu doar con­structia unei institutii definitorii astazi pentru prezenta culturii ro­mane in afara granitelor tarii, Institutul Cultural Roman, ci si realizarea a numeroase pro­iecte culturale in tara si peste hotare. Din 1992, Augustin Buzura a deve­nit membru al Academiei Romane.

 

Augustin Buzura a fost Doctor Honoris Causa al Universitatii „Lucian Blaga“ din Sibiu, membru corespondent al Südosteuropa Gesellschaft si membru al Academiei Romane, al Academiei Braziliene de Litere si al Academiei Latinitatii.

 

Pentru anul editorial 2003 i s-a acordat Premiul Opera Omnia, oferit de Uniunea Scriitorilor din Romania. A publicat articole, eseuri, interviuri, note in reviste de literatura si cultura din tara si strainatate. In activitatea sa culturala a intrat si partea de cinematografie, fiind scenarist de film, atat por­nind de la propriile romane, cat si de la scrierile altora. Filmografia sa cuprinde productii pentru ma­rele ecran, dar si pentru televi­ziune: Orgolii (1981, regia Ma­nole Marcus, dupa romanul omo­nim),  Padureanca (1987, regia Ni­co­lae Margineanu, dupa o nu­vela de Ioan Slavici), Undeva in Est (1991, regia Nicolae Marginea­nu, dupa romanul Fetele tacerii).

 

„Pentru ce nu ai facut, nu ai putut sa faci, n-ai fost in masura sa faci nu te iarta nimeni“

 

Augustin Buzura a acordat „Suplimentului de cultura“ un interviu in anul 2009, in urma aparitiei volumului Raport asupra singuratatii.

 

Credeti in acel tip de scriitor care nu traieste decat prin si pentru opera sa, care refuza contactul cu exteriorul, orice angajament social, administrativ chiar? Dumneavoastra sunteti contrariul.

 

Inainte mi se parea corect sa spun ceea ce credeam, chiar daca acest curaj ma costa privatiuni sau spaime, nelinisti pe care uneori abia le-am putut duce. Pe de alta parte, esti fiinta sociala si esti obligat fata de comunitatea ta, daca vezi mai bine decat semenii tai, sa spui ce se intampla. Fie ca e bine, fie ca e rau, trebuie sa fii pe baricada. Sa va dau un exemplu: in ’90, cand am infiintat Fundatia Culturala Romana, am fost insultat, atacat, acuzat, calomniat de parca eu as fi creat Partidul Comunist Roman si Securitatea. Mi s-a parut insa corect sa ma dedic construirii acelei institutii, cu atat mai mult cu cat aveam relatii in lume la vremea respectiva, aveam oameni care sa ma sprijine, asa ca am mers inainte si mi-am vazut de treaba. Nu mi-e rusine cu ce am facut: o institutie culturala de prestigiu.

 

Ce va tine atat de treaz interesul pentru actualitatea romaneasca?

 

Nu ma pot preda nici in fata varstei, nici in fata diverselor maladii. Cred ca daca voi muri vreodata, voi muri scriind la computer… Ma simt in forma si tanar. Trecut, daca vreti, intr-o alta dimensiune intelectuala. Am cunoscut oameni din varful cercetarii stiintifice, literare, oameni care au raspuns de mari comunitati umane si am ajuns la concluzia ca i-am inteles, ca stiu in ce directie merge lu­mea… si din clipa asta ma simt foarte linistit.

 

Ati vorbit in multe interviuri despre felul in care obisnuiti sa scrieti. Nu va permiteti ca scriitor lu­xul de a improviza?

 

Personajele mele imprumuta multe fete si detalii pana in clipa in care ajung sa-si capete infatisarea definitiva.

 

Improvizez, desigur, adeseori, dar improvizatia are loc in limitele structurii psihologice dinainte stabilite. Adica se intampla ca un detaliu nou, o intamplare neobisnuita sa imi apara brusc in minte, dar ele vin sa li se adauge personajului sau situatiei despre care scriu.

 

Avem destui scriitori contemporani care se declara ravasiti de viata cotidiana din Romania, care ii impiedica sa isi scrie opera aici, si atunci apeleaza la burse in strainatate. Cum priviti acest tip de reactie?

 

Eu urmez un program pe care mi l-am facut cu foarte multi ani in urma. Zic cu foarte multi, pentru ca am debutat in ’60, prin urmare s-au adunat aproape 50 de ani de li­teratura. Din momentul in care am constientizat ce in­seamna raspunderea pentru fiecare cuvant, rareori m-am abatut de la acest drum. Vreau sa spun ca romanul are cam aceleasi subiecte de cand lumea, structurile psihice sunt asemanatoare, iar mie mi-a placut sa merg pe drumul meu, sa concurez doar cu mine insumi si cu propriile mele rezerve psihice, sa imi exploatez neputintele, bucuriile, infrangerile, tot ce se poate face, ca sa spun asa, ca literatura sa fie cat mai adevarata. Si mai stiu cateva lucruri. Foarte simple: pentru ce nu ai facut, nu ai putut sa faci, n-ai fost in masura sa faci nu te iarta nimeni.

 

FOTO: www.adevarul.ro

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte