Concertele trupei Nuf Said la Viena si Salzburg                                                   Romanul Marea petrecere, de Petre Barbu, tradus in slovena                                                  Poeziile Denisei Duran, traduse in Bulgaria                                                  EUROPAfest Summer Edition 2017                                                   Vladimir Cosma a compus muzica pentru filmul romanesc Octav                                                  „Omul multime“ – prima expozitie in Romania a artistilor Lolo & Sosaku                                                  De ce este Romania astfel? in discutie la Muzeul National al Literaturii Romane                                                  Festivalul BBC Proms in direct la Radio Romania Muzical                                                  Scriitorul Radu Niciporuc a trecut in nefiinta                                                  Veronica D. Niculescu citeste din O vara cu Isidor in Gradina Carturesti Verona                                                 
Nr.571, 26-06-2017
Newsletter
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Cand intri in blana unei pisici
Andra Petrariu

„Spuneti-mi Ochi. Fiindca n-am decat unul. Pe cel drept. Pe celalalt l-am pierdut intr-un lan de porumb unde m-a aruncat o femeie... Cand m-am apucat sa scriu aceste povesti sau ce-or fi ele, am facut-o pentru mine si pentru pisicile cu care am intrat in contact. (...) Dar, cand Cristian vrea sa publice pe numele lui tot ce am scris eu, asta mi se pare scandalos. Chiar daca – aici trebuie sa-i dau si lui dreptate – nici un editor din Ro­ma­nia n-ar accepta sa intre in relatii contractuale cu o pisica, decat riscand sa fie taxat drept ne­bun. Drept care spun aici ca ii cedez lui Cristian Teodorescu drepturile mele de autor si tot ceea ce decurge din ele pentru acest roman, caruia el i-a dat numele Cartea pisicii.“



Pe langa inimile si casele oamenilor, se spune despre pisici ca ar domina lumea si mai ales internetul. Mai nou insa, pisicile si-au bagat coada si in literatura, fiind personaje de romane sau chiar autoarele lor. Scriitorul Cristian Teo­­dorescu recunoaste ca pisica sa Ochi a scris de fapt ultima lui carte, aparuta la Editura Polirom si lansata pe 20 iunie la Gradina Carturesti Verona din Bucuresti. Evenimentul a reunit numerosi posesori de pisici si iubitori de literatura. Pentru ca, nu-i asa, rar ai ocazia sa participi la lansarea unei carti scrise de o felina.

 

Asadar, pisica Ochi i-a avut ca invitati la lansare pe Cristian Teodorescu, Octavian Mardale, Nora Iuga, Aurora Liiceanu si Adina Dinitoiu, evenimentul fiind moderat de Andreea Chebac. Din spusele celor prezenti la eveniment, Ochi (cunoscuta si sub numele de Chioara, fara ca ea sa se supere) este un adevarat talent literar, asa ca, desi a fost prezenta in gradina, a refuzat din start sa dea autografe sau sa spuna doua vorbe despre carte, lasandu-l pe Cristian Teodorescu sa primeasca toate meritele si aplauzele in locul sau. Iar el spune ca nu are remuscari in privinta asta si nici macar pentru ca a acceptat drepturile de autor ale cartii pisicii sale. Ii este insa recu­nos­ca­tor si admite ca „prima pisica din lume care si-a scris insemnarile e Chioara mea“.

 

Cu toate ca s-a aratat incantat de nu­marul mare de iubitori de pisici prezent la eveniment, scriitorul a precizat ca nu are de gand sa intemeieze un club al pisicofililor. Si pentru ca accesul cu animale de companie a fost strict permis, unul dintre cititorii cartii a venit insotit de pisica sa Rita FavoRita, in speranta ca se va inspira de la Ochi si va invata cateva secrete scriitoricesti.

 

Cine e cine

 

Din spusele lui Teodorescu, Ochi s-a hotarat pur si simplu intr-o seara sa se apuce de aceasta carte. Pe care ar fi vrut de fapt sa o scrie el si sa povesteasca despre pisicile sale, doar ca Ochi s-a gandit sa i-o ia inainte si sa scoata ea o carte de­spre el. Asa-i ca v-am cam zapacit?

 

„Casa Teodorestilor apare ca un fel de comunitate shelter, in care pisicile intra, ies, isi fac via­ta, intra toate in tot felul de relatii. Pisica Ochi povesteste un fel de saga istoria familiei Teodorescu“, a spus Aurora Liiceanu, care a recunoscut ca scriitorul a reusit sa se deghizeze foarte bine in pisica, intrebandu-se deseori atunci cand a citit cartea: „Cine e pisica si cine e Cristian?“. De aceeasi parere a fost si Adina Dinitoiu, care, dupa ce a salutat intoarcerea scriitorului la proza scurta, a aratat ca este foarte provocatoare disputa dintre cele doua voci care apar in carte. „E o carte foarte intriganta, pare ludica, dar e dramatica uneori si satirica. Mi se pare o carte destul de frusta, nu una delicata, e cruda pe alocuri, pentru ca, stilistic, aceasta voce a pisicii are o fra­za foarte scurta, foar­te concisa, foarte brutala, cu pu­tine gingasii, nu prea are tan­dreturi, asa cum ne-am astepta de la un personaj pi­sica. Este o pisica aparte“, a men­tionat jurnalista.

 

Aurora Liiceanu spune ca la un moment dat a inceput sa-si noteze pe o foaie toate numele pisicilor care s-au perindat prin paginile cartii, insa a renuntat atunci cand nu a mai putut sa tina pasul, indreptandu-si atentia doar catre povestile spuse de Ochi: „Pisica povesteste, gandeste, me­di­teaza profund despre lumea in care tra­ieste, ajunge sa depaseas­ca nive­lul microcosmic al locului in care sta si se muta in zone mult mai largi, ceea ce da farmec cartii si o diversitate de puncte de ve­dere, care sunt bineinteles ale deghi­zarii lui Cristian. Si ma si intrebam, el a uitat vreodata ca e Cristian sau s-a crezut tot timpul pi­sica?“. Iar Cristian Teodorescu a clarificat lucrurile odata pentru totdeauna: „Eu nu stiu in ce ma­sura pot sa spun ca as fi Ochiu’, dar Ochiu’ poate sa spuna fara sa se insele ca sunt eu“. 

 

O carte scrisa si ilustrata de pisici


Nora Iuga considera ca pisicile sunt niste fiinte extraordinar de complexe si ca ar fi nascute pentru a fi muze. Sau altfel spus, ele sunt „mari inspiratoare de poe­zie“. Numele pisicii Ochi i se pare scriitoarei a fi ciudat, insa afirma ca tocmai de asta ii si place. „Ochi este neobisnuit, iar mie imi place tot ce e neobisnuit. Aceasta pisica este de fapt fotografia lumii de zi cu zi in care traim. Toata cartea asta pe care o scrie o pisica ne in­vata pe noi, oamenii, sa revenim la frumos si la bun“, a spus aceasta, care povesteste ca atunci cand a vazut coperta cartii, prima sa reactie a fost sa o sarute pe pisica „ciclop“. „Eu nu am vazut o carte mai eleganta, este de o frumusete extraordinara, nu numai ca scrii­tura, ci si ca obiect. Am avut senzatia ca am in mana un giuvaier“, a spus poeta felicitandu-l pe Octavian Mardale, ilustratorul Cartii pisicii. De altfel, toti cei prezenti la eveniment i-au dat dreptate.

 

Lui Mardale nu i-a fost insa greu sa le deseneze, asa cum a marturisit chiar el, pentru ca de mic a fost inconjurat de pisici: „Cu mai toate am desenat in bra­te, unele imi stateau pe plan­seta, iar asta, ultima pe care o am acum, imi sta in poala si desenam impreuna. Asa ca, daca e sa ma joc si eu putin, pot spune ca Ochi a scris cartea, iar pisica mea a ilustrat-o“. Cristian Teodeorescu a vor­bit si el despre fericirea pe care a simtit-o atunci cand a vazut primele desene si a recunoscut ca jumatate din cartea sa este scrisa sub influenta lor. „De data asta, ilustratorul e cel care i-a mai dat niscai idei autorului, fiindca desenele lui Octav nu sunt ilustratii, sunt niste comentarii ale textu­lui“, a tinut acesta sa precizeze. Mardale a mai povestit ca Teodo­rescu a avut mana buna, pentru ca, dupa ce a vazut primul exemplar al cartii, s-a trezit la atelierul sau cu 12 pisici. Asa ca „de acum incolo am sa ilustrez numai carti cu femei si bani“, a ras acesta.

 

Asadar, cartile se scriu altfel cu pisicile in brate, la fel cum se fac si desenele. „Atunci cand te intorci nervos de pe unde te intorci si dai cu ochii de ele, te calmezi, iti dai seama ca nu e chiar asa de rau ce ti s-a intamplat si, una peste alta, iti vine cheful de gluma si de lucru“, crede Cristian Teodorescu.

 

Viata cu pisici e ca o proza


Dupa ce a mentionat ca ii place cartea pentru ca in ea sunt contestate toate stereotipurile legate de pisici, Aurora Liiceanu a povestit si despre actuala sa pisica, numita Kaya, despre care spune zambind ca din cand in cand se asteapta sa vorbeasca. Nora Iuga a marturist ca inca de la varsta de trei ani nu a trait niciodata in casa fara prezenta unei pisici. Pisica Dracula, ultima, i-a fost alaturi mai bine de 18 ani, dupa ce i-a „batut“ la usa apartamentului de la etajul 6, intr-un ajun de Craciun. Scriitoarea si-a amintit de asemenea cum in iarna anului 1960, cele 12 pisici pe care le avea in casa i-au ajutat pe ea si sotul ei sa treaca cu bine peste iarna, tinandu-le de cald. Octavian Mardale a povestit si el o intamplare din seria viata cu pisici, mai exact cum dupa o noapte intreaga de lucrat la planseta, pisica Sonia i-a lins complet desenul pe care trebuia sa il predea a doua zi unui client. „L-am gasit gol, ramasesera doar contururile cu tus“, a povestit acesta amuzat.

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte