Expozitia „Interferente“ la FIVE PLUS Art Gallery din Viena                                                  EXPOZITIA „SEEDS (PLANTED BY OTHER WOMEN INSIDE MY HEAD)“ LA ICR BERLIN                                                  Despre filosofia prima de al-Kindi, la Cluj                                                  Dan Ciupureanu despre Omar si diavolii, la Iasi                                                  Jazz live cu Whiskydenker la Hangariada                                                  Expozitia „Orase in dialog: Bucuresti – Viena“                                                  Evenimente POLIROM JUNIOR la Sotron. Targ de carti, jocuri si distractii                                                  Seara literara cu scriitorul Gheorghe Sasarman la ICR Berlin                                                  Editura Polirom la Bookfest 2017                                                  Festivalul Filmului European saluta viitoarea capitala europeana a culturii                                                 
Nr.566, 15-05-2017
Newsletter
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Festivalul de film de la Cannes la 70 de ani: un tort ornat cu diamante si controverse
Iulia Blaga

Pe masura ce a 70-a editie a Cannesului se apropie vertiginos de start, asteptarile unei editii deosebite, pentru ca e una aniversara, cresc proportional. La fel si controversele.



Prima a fost in jurul fotografiei retusate a Claudiei Cardinale de pe posterul official, care a incins internetul si a facut biroul de presa al festivalului sa sara cu un comunicat in care nu spunea nimic in afara de faptul ca festivalul isi sustine alegerile. Cea mai intensa controversa e insa legata de selectio­na­rea in competitie a doua filme produse de Netflix, The Meyerowitz Stories de Noah Baum­bach si Okja  de Bong Joon-ho, care nu vor fi distribuite in Fran­ta. Chiar cand scriam acest text, adica pe 10 mai 2017, festiva­lul a anuntat prin­tr-un comunicat ca nu va des­califica cele doua filme, dar ca in­cepand din 2018 nu va mai lua in competitie filme care nu sunt distribuite in Franta. Festivalul sus­tine ca a incercat in van sa con­vinga Netflix sa accepte ca cele doua filme sa fie accesibile si publicului larg din Franta, nu doar abonatilor Netflix. „Festivalul saluta un nou operator dispus sa investeasca in cinema, dar isi reafirma intreaga sustinere pentru modul traditional de exploatare a filmelor din Franta si din lumea intreaga“, scrie in comunicat. Initial Netflix anuntase ca inten­tioneaza o distributie limitata in Franta a celor doua filme, day and date cu lansarea de pe Netflix, dar acest lucru ar fi contravenit legislatiei franceze, care cere o distan­ta de 36 de luni intre lan­sarea unui film in sali si distribuirea lui online. Scandalul a inceput cand Federatia Natio­nala a Cinemato­grafelor Franceze (FNCF) s-a ara­tat dezamagita ca festivalul a selec­tionat doua filme produse de Netflix si ca n-a fost consultata inainte ca festivalul sa le fi selec­tionat in competitie. Mari distri­buitori francezi, ca Vin­cent Mara­val de la Wild Bunch, critica sistemul cronolo­gic fran­cez, pe care il considera invechit si ipocrit. Deci festivalul a fost prins la mijloc intre doua grupuri de interese. Decizia pe care a lua­t-o e diploma­tica, dar poate ca se si  simte ca legislatia se va schimba in curand. Oricum, aceasta decizie ii va poto­li pe cei care salutau in 13 aprilie suflul nou al festivalului (filme produse de Netflix si Amazon, fa­ra mari productii americane, mai multe regizoare, productii virtual reality samd).

 

Sa trecem la lucruri mai prozai­ce. Daca Selectia Oficiala a fost anuntata, ca in fiecare an, pe 13 aprilie, o saptamana mai tarziu a aparut pe AFP stirea ca, in onoa­rea celor 70 de ani de existenta a festivalului, Chopard va incrusta in premiera trofeul, celebra ramura de palmier constand in 118 grame de aur pur ornate cu 167 de diamante imitand praful de stele.

 

Pare un juriu interesant

 

Cine e cel mai indreptatit sa plece cu ramura in bagaj (oare iar Haneke?) ramane de vazut odata ce, din 18 mai incolo, filmele din Competitia Oficiala vor intra in con­curs – filmul de deschidere, Ismael’s Ghosts, de Arnaud Des­plechin, fiind proiectat in 17 mai in afara competitiei. Daca prese­din­tele juriului mare, Pedro Almo­dóvar, a fost anuntat la sfarsitul lui ianuarie, componenta juriului a fost facuta publica abia pe 25 aprilie, odata ce s-au avut toate confirmarile. Deci palmaresul va fi decis de regizoarea germana Maren Ade, actrita americana Jessica Chastain, actrita chineza Fan Bingbing, cineasta si actrita franceza Agnès Jaoui, cineastul sud-coreean Park Chan-wook, actorul american Will Smith, ci­neastul italian Paolo Sorrentino, compozitorul francez Gabriel Yared si, cum am spus, Pedro Al­modóvar. Pare un juriu interesant. Pentru cei care se mira de prezenta lui Will Smith, ea pare sa compenseze faptul ca in acest an, ca niciodata, nici un film produs de un mare studio american n-a fost inclus in Selectia Oficiala – in conditiile in care Cannesul era o vitrina importanta pentru entertainment-ul american. A fost o decizie politica? Isi strange Europa fustele in fata invaziei Hollywoodului? O sa ne convingem la fata locului – din fata calculatorului asta pare sa fie explicatia.

 

Pana una-alta, comitetul de selectie a facut cunoscute de curand si filmele intrate in ultimul moment in Selectia Oficiala. Asta se intampla in fiecare an, sunt filme despre care nu se stie daca vor fi gata la timp. Deci in Competitie a mai intrat The Square al suedezului Ruben Östlund, o satira despre lumea artistica din zilele noastre, cu Dominic West in rolul unui ar­tist vizual american. Filmul e inspirat dintr-o instalatie cu acelasi titlu realizata de Östlund. Ca sa va re­im­prospatam memoria, Ruben Östlund a castigat in 2014 Premiul Juriului sectiunii Un Certain Regard cu Force majeure, care pe urma a fost si nominalizat la Glo­bul de Aur pentru film strain. Componenta juriului sectiunii Un Certain Regard nu era cunoscuta la scrierea acestui text, tot ce se stia fiind faptul ca Uma Thurman il va prezida.

 

Tot in Selectia Oficiala, dar in afa­ra competitiei, a mai intrat D’après une histoire vraie, de Roman Po­lanski, care adapteaza romanul lui Delphine de Vigan premiat cu Renaudot in 2015. Emma­nuelle Seig­ner (sotia lui Polanski) si Eva Green sunt o scriitoare fragi­lizata de ultimul ei roman si o admiratoare fermecatoare & feroce, care intra intr-o relatie periculoasa.

 

Filmul argentinian La Cordi­l­lera, de Santiago Mitre, cu Elena Anaya si Ricardo Darin (pe muzica lui Alberto Iglesias), precum si Walking Past the Future al chi­nezului Li Ruijun completeaza sectiunea Un Certain Regard, a doua sectiune compe­titionala a Selectiei Oficiale. Barbet Schroe­der revine la Cannes cu documentarul Le Vénérable W, care in­chide Trilogia Raului in­ce­puta cu General Idi Amin Dada: A Self Portrait (1974) si continuata cu Avocatul terorii/L’Avocat de la te­r­reur (2007). De asta data, Schroeder vorbeste despre islamofobia din Birmania, tara budista (adica non-violenta) in proportie de 90%. Le Vénérable W va fi prezentat in subsectiunea Séances spéciales a Selectiei Oficiale. Tot aici va fi proiectat si documentarul Carré 35, in care actorul si regizorul Eric Cara­vaca revine asupra tragediei familiei sale, moartea surorii sale mai mari la varsta de numai 3 ani. Daca tot flituieste Hollywoodul si nu gaz­du­ies­te nici macar o ani­ma­tie ame­ricana in Selectia Oficiala, Cannesul ofera in schimb spatiu de expunere unei animatii frantuzesti pentru copii, Zombillénium de Arthur de Pins si Alexis Ducord, care adapteaza un cunoscut serial de benzi desenate. Zombillé­nium va fi prezentat intr-o sub­sectiune ine­dita, Séance enfants.

 

Festivalul a anuntat in ultima clipa si doua momente speciale dedicate celor 70 de luma­nari de pe tort. Unul este proiectia omagiala a celui mai nou film al lui André Téchiné, Nos années folles, inspirat de povestea reala a unui dezertor care se deghizeaza in femeie cu ajutorul sotiei, in timpul Primului Razboi Mondial, si care, odata pericolul trecut, nu mai vrea sa revina la fosta sa identitate. Pierre Deladonchamps si Céline Sallette sunt in rolurile principale. Al doi­lea moment special va fi oferit de Tony Gatlif si consta in proiectia celui mai recent film al sau, Djam, urmata de un concert la Cinéma de la Plage. Djam a fost filmat in mare parte in Grecia si, dincolo de su­biect (prietenia dintre o grecoaica si o frantuzoaica), pune in lumina rebetiko, un gen muzical foarte popular in anii ’60-’70.

 

FOTO: Facebook Festival de Cannes

Galerie
Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte