Concertele trupei Nuf Said la Viena si Salzburg                                                   Romanul Marea petrecere, de Petre Barbu, tradus in slovena                                                  Poeziile Denisei Duran, traduse in Bulgaria                                                  EUROPAfest Summer Edition 2017                                                   Vladimir Cosma a compus muzica pentru filmul romanesc Octav                                                  „Omul multime“ – prima expozitie in Romania a artistilor Lolo & Sosaku                                                  De ce este Romania astfel? in discutie la Muzeul National al Literaturii Romane                                                  Festivalul BBC Proms in direct la Radio Romania Muzical                                                  Scriitorul Radu Niciporuc a trecut in nefiinta                                                  Veronica D. Niculescu citeste din O vara cu Isidor in Gradina Carturesti Verona                                                 
Nr.574, 17-07-2017
Newsletter
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Nr.574, 17-07-2017
Romanii e destepti
Viata la tara
Radu Pavel Gheo

Din cand in cand aud cum cineva, satul de sufocan­tele aglomeratii urbane, si-a cumparat o casa la tara si s-a retras acolo. Traieste in mijlocul naturii, departe de praful, poluarea si zgomotul care-ti scurteaza via­ta de orasean, eventual lucreaza de la distanta, iar in restul timpului se bucura de sanul vesniciei de la sat.



E o tendinta destul de populara printre tinerii urbanizati, care isi doresc sa duca o viata mai sana­toasa, mai putin stresanta si mai apropiata de natura. Se cheama downshifting: Stai in casuta ta inconjurata de verdeata, bei apa rece si limpede din fantana cu ghizd de piatra din curte, te hra­nesti cu legumele semanate, ingrijite si culese de mana ta, cresti animale de curte, le mai tai si gatul daca te lasa inima. Toamna pui compoturi si muraturi, iarna spargi lemne si faci focul in soba – intr-un cuvant (de fapt, in mai multe), traiesti sanatos, bio, eco, din sudoarea fruntii, la fel ca stramosii nostri. E ceva romantic, ferme­cator, in aceasta intoarcere la origini, desi pana la urma e tot un paradis artificial, un construct cul­tural. Numai ca, paradoxul naibii, in timp ce oraseanul tan­jeste sa se intoarca in natura, sa tra­iasca in ritmurile  tihnite ale satului de odinioara – totusi cu internet si apa curenta –, viata la tara, cea autentica, se remodeleaza si ea, conform altor aspiratii.

 

Mama are in curte o fantana cu apa curata, de izvor – la propriu, fiindca acum vreo douazeci de ani, cand a fost sapata, fantanarul a nimerit un izvor subteran, care a tasnit dintr-odata, de era sa-l prinda pe om acolo. Vara, cand mergeam la sat, imi placea sa scot apa proaspata cu galeata si sa beau pana ma racoresc. Dar n-am mai ajuns demult acolo.

 

Zilele trecute, tot vorbind cu mama cand lucruri serioase, cand nimicuri placute, mi-a spus ca tocmai isi cumparase un bax de apa minerala. Am intrebat de ce. „De baut“, mi-a zis ea. „Numai din asta beau.“ Dar fantana? Dar apa de la robinet? – fiindca satul mamei, sat european, are si retea de apa curenta. „Pai, doar n-o sa beau im­puticiunea aia de la robinet. Si-asa, mai mult nu curge, ca au facut-o prost: la deal nu urca apa, iar la vale curge doar cand si cand. Si de la fantana nu beau, ca nu-mi mai place. Nici sora-ta nu mai bea de la a ei. Pe-aici, prin sat, lumea isi cum­para apa la sticla, ca-i mai ieftina si mai curata.“ Si-atunci la ce mai foloseste sa ai fantana in curte – cu apa curata, limpede, direct de la izvor? Unde-i romantismul?

 

Nu-i. Taranii n-au fost nicioda­ta romantici: ne-taranii i-au facut asa. Taranii sunt pragmatici. Da­ca apa minerala e ieftina, fantana nu mai are nici o utilitate: poate fi si astupata. Daca munca pa­man­tului nu mai e rentabila, nu-l mai muncesc. Nu tin neapa­rat sa-si obtina hrana de fiecare zi cu sudoarea fruntii. Multi nu-si mai lucreaza nici ma­car gradinile – destul de mari – pe care le au in spatele casei, si asta nu fiindca le-ar fi lene. Mi s-a explicat ca nu merita: „Anul trecut am pus cartofi de sa­manta de trei milioane si nu s-au facut nici de doua, cat sa-ti scoti banii de pe ei“. La fel se intampla cu rosiile, cu ardeii, cu ceapa... „Pai, agricultura e loterie: daca nu-i vreme buna, nu-ti iese recolta si ai pierdut tot. Mai bine iei de la magazin, e mai ieftin.“ Calcul simplu, pragmatic. De altfel, majoritatea proprietarilor de pamant din satul mamei si-au dat loturile in arenda: astfel au un venit sigur, chiar daca mai mic, iar intre timp se duc sa lucreze in strainatate, pe „salarii adevarate“.

 

Cam asa e viata la tara. Nu e ca in Cosbuc. Taranii nu-si doresc neaparat sa duca mai departe traditia si nici sa traiasca in armonie cu natura. Vor si ei „confort occidental“. Nu i-ar deranja deloc daca o ceata de downshifter-i ar veni sa le preia sarcinile taranesti si s-ar imbraca in costume popu­lare, ca sa pastreze traditiile stra­mosesti. Poate ar pune muraturi impreuna: fostii oraseni din legumele cultivate in propria gradina, taranii cu legume cumparate din supermarket. Pana la urma rezultatul e acelasi, nu?

Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte