Expozitia „Interferente“ la FIVE PLUS Art Gallery din Viena                                                  EXPOZITIA „SEEDS (PLANTED BY OTHER WOMEN INSIDE MY HEAD)“ LA ICR BERLIN                                                  Despre filosofia prima de al-Kindi, la Cluj                                                  Dan Ciupureanu despre Omar si diavolii, la Iasi                                                  Jazz live cu Whiskydenker la Hangariada                                                  Expozitia „Orase in dialog: Bucuresti – Viena“                                                  Evenimente POLIROM JUNIOR la Sotron. Targ de carti, jocuri si distractii                                                  Seara literara cu scriitorul Gheorghe Sasarman la ICR Berlin                                                  Editura Polirom la Bookfest 2017                                                  Festivalul Filmului European saluta viitoarea capitala europeana a culturii                                                 
Nr.566, 15-05-2017
Newsletter
Introduceti adresa de Email pentru a va abona:
Nr.566, 15-05-2017
Romanii e destepti
Patriotism comod
Radu Pavel Gheo

Se apropie aniversarea unui secol de la Marea Unire si incep sa se infierbante spiritele. Recent guvernul maghiar a anuntat infiintarea unei comisii Trianon 100, iar asta, bine­inteles, nu avea cum sa nu starneasca in vecinii de dincolo de gard (adica noi, romanii) obsesia iredentismului, teama ca maghiarii vor iar, nu se stie cum, sa ne fure Ardealul.



Nu pot sa iau deloc in serios obsesia asta. Uneori ma intreb rau­tacios daca nu e cumva psihanalizabila, daca nu vine dintr-o anumita nesiguranta legata de unitatea noas­tra teritoriala. Explicatii pentru nesiguranta asta s-ar gasi, iar in contextul viitoarei aniversari a Marii Uniri, una dintre ele – nu cea mai marunta – poate fi legata de confruntarea cartografica a celor doua momente: harta Romaniei Mari din 1918 (sau, mai bine, 1920) si cea a Romaniei de acum, fara Republica Moldova, fara sudul Dobrogei, fara nordul Bucovinei. Nu ma mir ca tocmai patrio­tii de mucava, nationalistii gu­risti arhicunoscuti, au tras rapid semnalul de alarma, anuntandu-ne ca ungurii ne pregatesc ceva cu Trianonul asta 100. Ceea ce, pe de alta parte, tinand cont de ten­dintele xenofobe si nationaliste ale guvernului Orbán, nici n-ar fi de mirare, fiindca demagogii sunt distribuiti uniform pe planeta.

 

Dar sa-i lasam pe Orbán si ai lui, cu ideea – sau speranta – ca o sa piara pe propria lor limba. Haideti mai bine sa ne uitam in ograda noastra, la patriotismul nos­tru de circumstanta, fiindca am remarcat ca nimic nu umfla mai tare tarata patriotica a romanului decat vreo actiune „dusma­noasa“ a ungurilor.

 

Nu contest ca exista pe-acolo destui nostalgici ai Ungariei Mari, asa cum si noi avem obsedatii nos­tri, care viseaza la reintregirea tarii in granitele ei de odinioara, ba chiar in cele de niciodata: cu Basarabia, cu Bucovina, cu Cadrilaterul bulgar, cu Banatul sarbesc si Timocul etnic romanesc – in curand, de ce nu, si cu niste enclave romanesti din Italia si Spania. Ceea ce vreau eu sa remarc aici e ca gonflarea muschilor patriotici in fata maghiarilor (si invers, de­sigur, dar noi suntem romani, ne intereseaza in primul rand ograda noastra) e dovada celui mai ras­pandit tip de patriotism public din ultimele decenii, unul pe care l-as numi patriotismul comod. Obsesia Ardealului amenintat a fost, e drept, incurajata si de regimul ceausist in perioada sa acut nationalista, dar ea s-a perpetuat, aparent paradoxal, din pricina unei goliri de substanta a ideii de patriotism. Cu alte cuvinte, s-a pas­trat doar coaja lustruita a unui concept pentru care odinioara se murea. Ca e bine sau e rau, nu stau eu acum sa judec. Doar constat.

 

O dovada clara o ofera pozitia publica a marilor patrioti romani fata de Republica Moldova (sau Basarabia, pamant romanesc), care n-a starnit nici pe departe inflacararea nationala declansata de cel mai marunt gest iredentist maghiar. Romania Mare insemna si asta, includea si acele teritorii, populate de romani. Dar pentru o posibila reunificare – astazi foarte improbabila, dupa cum se stie – ar fi fost nevoie de actiuni concrete, bine gandite, de diplomatie si deschidere, mai ales spre cei pe care ii numim mereu, usor arogant, „fratii nostri de peste Prut“.

 

Mai mult, la ora actuala pericolul cel mai mare pentru stabilitatea Romaniei nu vine din exterior, ci din interior. Romania se destrama: incet, dar constant. Avem cea mai mare rata a emigratiei din Europa si, din 1990 incoace, tara a pierdut cam o cincime din popu­latie. Sistemul de educatie este din ce in ce mai ineficient, asa ca suntem nu numai mai putini, ci si mai prosti. Mai imbatraniti (media de varsta creste constant), mai bolnavi, mai nesiguri pe viitor. Toate astea sunt rezultatul felului in care a fost administrata tara de multi, prea multi patrioti. Dar, deh, e mai comod sa tipi la televizor ca vin hotii sa ne fure Ardealul. E mai simplu sa stai si sa te prefaci ca lupti pentru ceea ce ai deja. Oricum, tot patriot se cheama ca esti, nu?

Comentarii
Adauga comentariu
Nume
Email
Subiect
Mesaj
Cartea romaneasca | Dan Lungu | Lucian Dan Teodorovici | Fara Zahar | Observator cultural | Gheoland | Teatrul Tineretului din Piatra Neamt |
Romania culturala | Ada Milea | Libraria Noi | Cuvantul | Vasile Ernu | Libraria Mihai Eminescu | Radio Romania Muzical | Centrul National al Dansului | Revista Orizont | Infocarte